Herniile La Pui: Ce Trebuie Să știi

2024 Autor: Daisy Haig | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 03:13

De Jessica Vogelsang, DVM

Ca parte a fiecărui examen fizic al catelului, simt burta câinelui pentru a verifica tot felul de lucruri, cum ar fi durerea, organele mărite și masele. Îmi trec degetele în centru, lângă buric, simțind blobul revelator al unei hernii ombilicale și lângă inghină, verificând dacă există bulgări inghinale și le găsim destul de puțin.

Herniile nu sunt neobișnuite la pui și apar într-o varietate de moduri. Vestea bună este că cele mai multe sunt ușor de tratat și adesea surprinse devreme. Iată ce trebuie să știți:

Ce este o hernie?

O hernie apare atunci când organele abdominale sau țesutul gras depășesc printr-un punct slab din mușchi sau țesutul conjunctiv. Severitatea herniei depinde de mărimea defectului în peretele abdominal. În forma sa cea mai benignă, o cantitate mică de grăsime abdominală poate ieși intermitent din gaură și poate fi ușor plasată înapoi cu puțină presiune. În forma sa cea mai severă, intestinele sau alte organe abdominale pot trece prin gaură, comprimând aportul de sânge și în mod esențial sugrumând organul. În aceste situații în cel mai rău caz, herniile pot deveni viața în pericol într-o perioadă scurtă de timp. În mod uimitor, chiar și herniile mari pot fi adesea tratate cu succes dacă diagnosticul este pus înainte ca organul herniat să fie compromis.

Care sunt diferitele tipuri de hernii văzute la pui?

La pui, cele mai des întâlnite hernii sunt:

• Ombilical: regiunea în care ombilicul a atașat fătul la placenta mamei în uter, pe care îl cunoaștem cu toții ca buric, ar trebui să se închidă la scurt timp după naștere. În unele cazuri, închiderea este incompletă, lăsând o gaură în abdomen prin care conținutul poate hernia.
• Inghinal: canalul inghinal este o deschidere în zona inghinală prin care coboară testiculele. Atât bărbații, cât și femelele au un canal inghinal și pot suferi de hernii inghinale.

• Diafragmatic: diafragma este foaia mare de mușchi care separă cavitatea toracică de abdomen. În timp ce traumele și defectele congenitale pot provoca defecte în orice punct de-a lungul diafragmei, există două subtipuri specifice de hernie diafragmatică despre care se știe că apar ca defecte congenitale la pui:

  • Hiatal: hiatusul este o deschidere în diafragmă unde esofagul, care transportă hrana de la gură la stomac, trece de la piept la abdomen. Dacă deschiderea este mai mare decât ar trebui să fie, stomacul poate începe să umfle prin cavitatea toracică.
  • Peritoneopericardic: această gură de cuvânt se referă la o deschidere între peritoneu (o membrană care acoperă cavitatea abdominală) și pericard (sacul care înconjoară inima). Acest lucru rezultă dintr-o problemă embriologică în timpul dezvoltării și este cea mai comună formă de defect pericardic congenital la câine.

Ce cauzează hernia la câini?

Herniile pot fi congenitale (adică cățelul s-a născut cu această afecțiune) sau dobândite prin traume, boli sau îmbătrânire. Herniile congenitale sunt cea mai frecventă cauză observată la câinii tineri. Ele pot fi rezultatul unei probleme spontane în timpul dezvoltării sau a unui defect genetic transmis de la unul dintre părinți.

Trauma este cealaltă cauză comună a herniilor la pui. Traumatismul cu forță contondentă, cum ar fi lovirea unei mașini sau orice fel de lovitură pe peretele corpului, poate provoca o ruptură fie în peretele abdominal, fie în diafragmă, permițând hernierea organelor abdominale.

Care sunt semnele unei hernii la pui?

Semnele unei hernii variază în funcție de locația și severitatea herniei. În multe cazuri, cu o mică hernie necomplicată care constă doar dintr-o cantitate mică de grăsime abdominală, proprietarul poate să nu observe nici măcar nimic sau să simtă doar o mică pată squishy în regiunea buricului sau a inghinei. Pe măsură ce hernia devine mai mare și mai multe organe vitale sunt compromise, semnele pot fi după cum urmează:

• Durere
• Vărsături
• Lipsa poftei de mâncare
• Masă mare în abdomen sau inghinală
• Dificultăți la urinat
• Tuse
• Dispnee (dificultăți de respirație)
• Bătăi neregulate ale inimii

Cum sunt diagnosticate herniile?

Herniile ombilicale și inghinale pot fi adesea diagnosticate prin palpare în timpul unui examen fizic, deși imagistica poate fi necesară pentru a confirma dacă conținutul herniei include intestine sau alte organe abdominale.

Pentru herniile care se deschid în cavitatea toracică, sunt necesare studii imagistice, cum ar fi raze X și ultrasunete, pentru a determina ce organe sunt deplasate și în ce măsură.

Herniile pot fi tratate?

Deoarece o hernie este în esență o gaură în peretele corpului care nu ar trebui să fie acolo, este indicată o intervenție chirurgicală pentru a înlocui conținutul abdomenului și pentru a remedia defectul, astfel încât organele să rămână acolo unde ar trebui să se afle. Succesul reparației depinde de mărimea defectului, de dacă organele au suferit sau nu leziuni atunci când au fost herniate și de starea generală de sănătate a animalului de companie.

În cazurile de hernii ombilicale mici în care doar grăsimea iese în evidență, medicul veterinar vă poate recomanda repararea herniei în momentul sterilizării sau castrării. Dacă hernia este mare sau conține organe abdominale, intervenția chirurgicală ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil pentru a evita deteriorarea organelor sau chiar moartea. Medicul veterinar vă poate evalua animalul de companie dacă suspectați că suferă de o hernie și poate stabili cel mai bun mod de acțiune.

Herniile sunt prevenibile?

În multe cazuri de hernii congenitale, este imposibil să se prevadă când și unde vor apărea, deși unele rase sunt considerate predispuse la diferite tipuri de hernii. De exemplu, în timp ce Shar-pei și buldogii englezi sunt mai predispuși să aibă hernii hiatale, Weimaraners sunt supra-reprezentați în cazurile de hernii peritoneopericardice.

Animalele de companie care prezintă orice formă de hernie congenitală nu trebuie crescute, deoarece pot transmite defectul descendenților lor.

Deși herniile pot fi dureroase și uneori chiar amenințătoare de viață, majoritatea animalelor de companie cu hernie care primesc un diagnostic prompt sunt tratate cu succes și continuă să ducă o viață lungă și fericită. Dacă găsiți o umflătură sau o masă neașteptată la animalul dvs. de companie, chiar dacă nu pare să-i deranjeze în acest moment, nu așteptați să o evaluați. Diagnosticul precoce este cheia rezultatelor excelente.