Șoc Din Cauza Insuficienței Cardiace La Pisici

2024 Autor: Daisy Haig | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 03:13

Șoc cardiogen

Șocul cardiogen rezultă din afectarea profundă a funcției cardiace, ducând la o scădere a volumului accident vascular cerebral (cantitatea de sânge pompată din fiecare ventricul în timpul contracției) și a debitului cardiac, congestia venelor și îngustarea vaselor de sânge. Disfuncția cardiacă poate fi cauzată de un mușchi cardiac mărit sau dilatat, comprimarea mucoasei inimii, obstrucții de ieșire, cheag de sânge, boli cardiace severe, boli ale viermilor cardiaci sau aritmii severe. Eșecul pompei cardiace poate fi, de asemenea, secundar unei boli sistemice care determină disfuncția stratului miocardic (stratul mijlociu al inimii), cum ar fi otrăvirea sângelui. Rezultatul este tensiunea arterială scăzută și fluxul sanguin compromis în țesuturi, cu livrare redusă de oxigen în țesuturi.

Cele mai multe afecțiuni cauzale ale șocului cardiogen sunt asociate cu funcția ventriculului stâng sau drept marcat deprimat, dar alte condiții care pot provoca compresie cardiacă și pot duce la umplerea inadecvată a ventriculilor pot juca, de asemenea, un rol. Scurgerile din pericard - sacul care închide inima - sau afecțiunile care determină obstrucția severă a fluxului sau a ieșirii în ventriculi sunt posibili vinovați. Scurgerea cardiacă scăzută poate duce la scăderea tensiunii arteriale, rezultând diminuarea fluxului sanguin către țesuturi. Mai mult, fluxul redus de sânge către țesuturi provoacă ischemie de organe (pierderea de sânge în organe) și epuizare a energiei, ducând la funcționarea anormală a organelor. Organele secundare afectate includ creierul, inima, plămânul, ficatul și rinichii. Pe măsură ce șocul progresează, se poate dezvolta insuficiență cardiacă congestivă. Creșteri anormale ale presiunii atriale stângi și ale presiunii venoase pulmonare pot duce la blocarea lichidului în plămâni. Orice rasă, vârstă sau sex poate fi afectată.

Simptome și tipuri

• Mucoase palide (din scăderea fluxului sanguin)
• Extremități reci
• Frecvența cardiacă și frecvența respiratorie variabile
• Sunete pulmonare dure și trosnituri
• Tuse
• Puls slab
• Slabiciune musculara
• Plictiseala mentală
• Decompensarea cardiacă poate fi asociată cu un istoric de boală cardiacă compensată anterior și administrare de medicamente cardiace
• O suspiciune de boală cardiacă nediagnosticată anterior poate rezulta dintr-un istoric de tuse, intoleranță la efort, slăbiciune sau pierderea cunoștinței

Cauze

Boala cardiacă primară

• Mușchiul inimii dilatat - pisici de rasă mare cu deficit de taurină (acid aminosulfonic)
• Mușchiul inimii de dimensiuni mici sau intermediare la pisicile masculine tinere
• Tulburări de aritmie
• Constricție pericardică - strângerea sacului în jurul inimii

Disfuncție cardiacă secundară

• Sepsisul (infecție sistemică) poate duce la contractilitate cardiacă redusă
• Excesul de fosfor din sânge
• Cheag de sânge pulmonar
• Gaz în cavitatea pleurală (toracică)

Factori de risc

Boli concomitente care cauzează hipoxemie (oxigenare subnormală a sângelui arterial), acidoză (o creștere a concentrației de ioni de hidrogen în sângele arterial peste nivelul normal) și dezechilibre electrolitice

Diagnostic

Deoarece există atât de multe cauze posibile pentru această afecțiune, medicul veterinar va folosi cel mai probabil diagnosticul diferențial. Acest proces este ghidat de o inspecție mai profundă a simptomelor aparente exterioare, excludând fiecare dintre cele mai frecvente cauze până când se stabilește tulburarea corectă și poate fi tratată în mod adecvat.

Măsurarea tensiunii arteriale va documenta tensiunea arterială scăzută, iar electrocardiografia poate ajuta la detectarea aritmiilor. Pulsoximetria, o procedură care utilizează un dispozitiv care măsoară saturația oxigenului prin fluctuațiile absorbției luminii în țesutul bine vascularizat (furnizat cu sânge) în timpul sistolei (contracției) și diastolei (dilatației) poate dezvălui tensiunea arterială scăzută. Analiza gazelor din sânge poate descoperi acidoză metabolică, scăderea pH-ului și concentrația de bicarbonat în fluidele corpului, cauzată fie de o acumulare de acizi, fie de pierderi anormale de bază fixă din corp, ca în diaree sau în bolile renale. O radiografie toracică poate dezvălui o inimă mărită sau dovezi de edem pulmonar (insuficiență cardiacă congestivă). Ecocardiografia poate documenta cardiomiopatia (boala mușchiului cardiac), boala unei valve cardiace, contractabilitatea musculară cardiacă limitată sau compresia pericardică.

Tratament

Dacă gradul de disfuncție cardiacă a progresat către o stare de șoc, va fi necesar un tratament intensiv spitalizat. Drenajul pericardului este esențial pentru pacienții care prezintă compresie a mucoasei inimii, iar terapia cu lichide va fi menținută la un nivel minim până la îmbunătățirea funcției cardiace. Acest lucru se poate face cu utilizarea inotropilor pozitivi, a fluidelor sau a medicamentelor care modifică forța sau energia contracțiilor musculare; cu vasodilatatoare, care relaxează mușchii netezi și lărgesc vasele de sânge pentru a îmbunătăți fluxul; sau prin decompresia unei scurgeri pericardice (sacul cardiac), deoarece insuficiența cardiacă congestivă poate fi exacerbată.

Monitorizarea cardiovasculară va fi efectuată prin electrocardiogramă (ECG), care măsoară curenții electrici ai mușchiului cardiac, iar măsurarea presiunii venoase centrale și a tensiunii arteriale este utilă pentru a determina eficacitatea tratamentului dat. Suplimentarea cu oxigen este importantă, deoarece, cu scăderea fluxului sanguin, există o scădere concomitentă a oxigenului care ajunge în țesuturi. Oxigenul poate fi administrat prin cușcă de oxigen, mască sau tub nazal. În plus, medicul veterinar va alege orice medicament adecvat pentru a trata starea specifică a pisicii tale.

Viață și Management

După tratamentul inițial, medicul veterinar va dori să vă revadă pisica pentru a monitoriza ritmul cardiac, intensitatea pulsului, culoarea mucoasei, frecvența respiratorie, sunetele pulmonare, ieșirea urinei, mentarea (activitatea mentală) și temperatura rectală.